Aristotel

Aristotel – “Politica” : zoon politikon
            “ Din toate acestea se vede ca  statul este o institutie naturala si ca omul este din natura o fiinta sociala […]
            Totdata, este clar de ce omul este o fiinta mai sociala decat … orice fiinta gregara; caci natura nu creeaza nimic fara scop. Insa grai are numai omul dintre toate vietatile. Vocea (nearticulata) este doar semnul placerii si al durerii […] , pe cand  limba serveste a exprima ce este folositor si ce este vatamator, precum si ce este drept si nedrept.
            Si aceasta insusire este caracteristica omului […] asa ca singur el are simtirea binelui si raului, a dreptului si nedreptului si a tuturor celorlalte stari morale. Comunitatea unor fiinte cu asemenea insusiri creeaza statul si familia.
            Si este clar ca din natura statul este anterior familiei si fiecaruia dintre noi; caci corpul trebuie sa existe mai intai de organe; […] Asadar, este clar ca statul este din natura anterior individului, caci intrucat individul nu-si este suficient, el este fata de stat, ca madularele unui corp fata de acesta […]
            Asadar, din natura exista in toti instinctul pentru o asemenea comunitate; […] Caci, dupa cum omul in perfectiunea sa este cea mai nobila dintre fiinte, tot astfel, lipsit de lege si dreptate, este cea mai rea dintre toate […] ; insa omul se naste avand ca arme firesti inteligenta si vointa ferma, […] (iar) dreptatea este o virtute sociala.”

Jean – Jaques Rousseau

Jean – Jaques Rousseau – “Discurs asupra inegalitatii”: natura si ratiune :

            “ Cum va izbuti omul sa se vada asa cum l-a format natura, […] cum va putea el sa deosebeasca ceea ce apartine fondului sau propriu de ceea ce au adaugat, ori au schimbat la starea lui primitiva imprejurarile si progresele sale? ... sufletul omenesc, modificat in sanul societatii datorita ... unei multimi de cunostinte ... si tulburarilor continue provocate de pasiuni, si-a schimbat … infatisarea in asa masura incat a devenit aproape de nerecunoscut …
            … cat nu cunoastem defel omul natural, in zadar vrem sa determinam legea pe care a primit-o … Tot ce putem vedea foarte limpede in legatura cu aceasta lege este ca … trebuie in primul rand ca vointa celui pe care ei il obliga sa I se poata supune, in mod constient, apoi, pentru ca acesta lege sa fie naturala; trebuie, de asemenea, sa vorbeasca nemijlocit prin glasul naturii.

[…] cugetand asupra primelor si celor mai simple activitati ale sufletului omenesc, cred ca disting doua principii anterioare ratiunii: unul, care ne face sa fim puternic interesesati in bunastarea si conservarea noastra si altul, care ne inspira o repulsie naturala in fata pieirii […] Din unirea … pe care spiritul nostru este in stare s-o realizeze cu aceste doua principii, fara a fi necesar … si principiul socialitatii, ni se par ca decurg toate regulile dreptului natural; reguli pe care ratiunea este apoi silita sa le stabileasca pe alte baze atunci cand … a reusit sa inabuse natura.”

Thomas Hobbes

Thomas Hobbes (5 aprilie, 1588–4 decembrie , 1679) a fost un filozof englez, cel mai cunoscut pentru tratatul său Leviatanul (1651).Hobbes a scris despre filozofie politică şi alte subiecte, oferind o definiţie a naturii umane ca o formă de cooperare auto interesată. A fost contemporan cu Francis Bacon şi cu René Descartes şi a scris un răspuns la Meditaţiile lui René Descartes .Hobbes este unul dintre cei mai mare sistematicieni ai Raţionalismului şi un foarte bun cunoscător al filosofiei lui Descartes. Pentru a scăpa de Revoluţia engleză, Hobbes s-a mutat la Paris în perioada 1640-1651, întorcându-se în Anglia după căderea lui Cromwell.

Filosofia lui Hobbes este strict nominalistă şi mecanicistă, excluzând teologia. Ea nu se preocupă decât de soarta obiectelor, naturale şi artificiale, adică create de om, care pot fi "calculate" raţional. Teoria sa cea mai de succes a fost ceea despre starea naturală şi contractul social (dreptul natural).

Prin opera sa principală, "Leviathan" (1651), Hobbes a devenit fondatorul filosofiei statale moderne. Dat fiind că în natură domneşte "războiul fiecăruia cu toţi ceilalţi"(homo homini lupus), oamenii încheie un contract social prin care transferă statului puterea şi competenţa. Legitimitate statului constă şi în datoria sa de a garanta securitatea.

Hobbes porneşte de la premiza că egoismul domină natura umană (omul pentru om este lup). De aici rezultă necesitatea apariţiei statului ca o creaţie artificială. Filozofia politică a lui Hobbes se mai ocupă şi de raportul stat (suveran) - individ (cetăţean), de notiunea şi rolul dreptului natural în societate şi de distincţia dintre drept (jus) şi lege (lex).