Omul – fiinta culturala

n lucrarea sa intitulata „Geneza metaforei si sensul culturii”, Blaga sustine ca exista o diferenta de esenta, deci una calitativa, între om si animal. Blaga spune ca destinul omului este întru mister si pentru revelarea acestuia.
Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaza cultura si tocmai aceste creatii de cultura sunt revelari ale misterului în care este situata existenta umana. Revelarea presupune o iluminare si o participare la aceasta iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferenta de natura dintre om si animal, prin faptul ca numai omul poate intra în contact cu misterul.
mul încearca sa-si reveleze misterul prin doua moduri: prin cunoastere si pin plasmuire. Misterul poate fi revelat mai usor prin cunoastere decât prin creatie. Blaga face o distinctie între cultura si civilizatie, cultura însemnând existenta întru mister si pentru revelare, iar civilizatia însemnând existenta întru imediat si pentru securitate, care este mai mult proprie existentei animalului. Omul este capabil sa-si depaseasca conditia imediatului si a securitatii. El poate sa-si jertfeasca propria existenta pentru crearea de cultura. În mod clar pentru aceasta se diferentiaza de animale fiind superior lui.
Întreg sensul existentei umane si deci scopul sau, se afla în cultura, prin cultura întelegându-se operele, simbolurile si un ansamblu de valori. Vedem astfel ca omul si-a faurit o lume proprie – o lume a cunoasterii în care misterul se dezvaluie celui care este capabil sa-l primeasca, omul având aceasta capacitate. Prin cultura, omul îsi descopera propriul sau sens al vietii. Observam astfel din textul lui Blaga, ca omul exista si pentru imediat si pentru securitate, dar ca trebuie sa-si depaseasca conditia aceasta pentru a nu ramâne la nivelul de animal si trebuie sa se îndrepte spre un nou orizont: întru mister si revelare – „Omul spre deosebire de animal, nu exista numai întru imediat si pentru securitate, ci si în alt orizont: întru mister si revelare. Omul, si numai el, are în consecinta un destin creator, care îi modifica si dezaxeaza chiar si legile biologice”. Astfel, omul traieste într-un dublu orizont, primul orizont este acela care îi asigura securitate si orizontul al doilea care este orizontul misterului. Al doilea orizont, cel al misterului, este propriu doar omului, iar misterul trebuie revelat, adica facut cunoscut.
a o consecinta a locuirii într-un asemenea orizont este faptul ca omul este capturat de un destin creator. De aceea omul nu este împlinit decât atunci când creeaza caci are nevoie sa transmita mai departe misterul revelat. – „Omul este capturat de un destin creator, într-un sens cu adevarat minunat; omul este în stare pentru acest destin sa renunte câteodata chiar pâna la autonimicire la avantajele echilibrului si la lucrurile securitatii”
Pentru ca omul nu poate întelege în totalitate misterul, înteles aici ca rezultat al actului creator al Marelui Anonim, îi ramâne totusi posibilitatea de a încerca sa patrunda în acest mister. Si aici intervine cultura, ca revelare a misterului în care este situata existenta umana. Cultura, sau mai bine spus creatiile de cultura sunt raspunsul omului la darul revelarii misterului, pe care Marele Anonim l-a dat. De aceea omul nu se poate nega pe sine si nu poate fii altceva decât ceea ce este: o fiinta culturala.

 

 

 

Lucian Blaga

Lucian Blaga – “ Geneza metaforei si sensul culturii”: existenta intru mister si pentru revelare.             “ In cadrul “naturii” omul este desigur un simplu  animal inzestrat unilateral cu cea mai mare inteligenta  […]  Sub unghi biologic-naturalist, problema diferentelor dintre om si animal nu-si poate gasi solutia ampla ce o comporta. […] Sa vedem ce perspective despica in aceasta privinta filosofia expusa  in ciclul nostru de lucrari. Cert, animalul, ca individ in care palpaie o constiinta, exista intr-un fel vizibil legat de “imediat”. […] inteligenta umana nu prezinta probabil decat insusiri de mai accentuata complexitate: vasazica, o deosebire graduala. Animalul e insa cu desavarsire strain de “existenta intru mister si pentru revelare” si de dimensiunea si complicatiile vietii ce rezulta din acest mod de existenta. Existenta intru mister si pentru revelare este un mod eminamente uman. […] Daca animalul produce uneori, fie unelte, fie lacasuri, fie organizatii, actele sale nu izvorasc din existenta constienta intru mister si revelare. Aceste acte nu sunt “creatoare”; ele se degajeaza stereotip din grija de securitate a animalului si, mai ales, a speciei, in lumea sa. […]              Omul e capturat de un destin creator…; omul e in stare pentru acest destin sa renunte … la avantajele echilibrului si la bucuriile securitatii. Ceea ce se intampla sa produca animalul … compenseaza neajunsurile mediului si … n-au nici caracter metaforic-revelatoriu, nici aspecte stilistice; ele nu sunt “creatii” … si nu cer sa fie judecate dupa norme imanente lor; cum e cazul creatiilor de cultura ale omului…”