Cicero, Marcus Tullius

Cicero, Marcus Tullius ( 106-43 i.e.n ) , filozof, orator, scriitor si om politic roman. In filozofie, reprezentant al uneui eclectism de nuanta predominant stoica , Cicero a dat principalilor termeni ai filozofiei grecesti versiuni latine, patrunse de atunci in limbajul filozofic universal. Scrierile lui, "Despre indatoriri" ("De efficiis"), "Despre prietenie" , "Filipice" au devenit , ca prototip al unei etici laice cetatenesti, carti de capatai ale umanistilor Renasterii.

Thomas Morus, portret de Hans Holbein cel Tânăr 1527

In 1515 Morus a scris cea mai faimoasă şi controversată operă a sa, „Utopia”, un roman în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (al cărui prenume este o aluzie la Arhanghelul Rafael, purtătorul adevărului, şi al cărui nume înseamnă „cel care vorbeşte fără sens” în greacă), descrie organizarea politică a unei naţiuni insulare imaginare, Utopia (joc de cuvinte între grecul ou-topos, „niciun loc”, şi eu-topos, „loc bun”) sieşi şi lui Peter Giles. În această carte, oraşul Amaurote este prezentat, printre altele, ca fiind „Cel mai valoros şi mai demn”.

Giovani PICO della MIRANDOLA

Giovani PICO della MIRANDOLA - “Despre demnitatea omului”: demnitatea umana.

            “ Dar, dupa terminarea lucrarii, fauritorul dorea sa existe cineva care sa cerceteze cu atentie intelesul unei atat de mari  infaptuiri, sa-I indrageasca frumusetea, sa-I admire maretia. Din aceasta cauza, dupa ce toate celelalte lucruri au fost duse la capat … s-a gandit in sfarsit sa creeze omul.

Dar, printre arhetipuri nu mai avea vreunul dupa care sa plasmuiasca un nou neam; […] si nici printre locuri nu mai avea vreunul in care sa sada acest contemplator al Universului. […] In sfarsit, preabunul creator a hotarat ca acela caruia nu mai putea sa-I dea nimic propriu, sa aiba ceva comun, dar cu toate astea sa fie deosebit de fiecare in parte. Asadar, a conceput omul ca pe o lucrare cu un aspect care nu-l diferentiaza si, asezandu-l in centrul Universului, I-a vorbit astfel: “ O, Adame! nu ti-am dat nici un loc sigur, nici o infatisare proprie, nici vreo favoare deosebita, pentru ca acel loc, acea infatisare, acele ingaduinte pe care tu insuti le vei dori, tocmai pe acelea sa le dobandesti si sa le stapanesti dupa vointa si hotararea ta. Natura configurata in celelalte fiinte  este silita sa existe limitele legilor prestabilite de mine. Tu, neingradit de nici un fel de oprelisti, iti vei hotari natura prin propria-ti vointa in  a carei putere te-am asezat. Te-am pus in centrul lumii […] pentru ca singur sa te infatisezi in forma pe care tu insuti o preferi. […] Vei putea sa decazi …; vei putea, prin hotararea spiritului tau, sa renasti in cele de sus, ce sunt divine.” “

Erasmus din Rotterdam - portret de Hans Holbein (Tânărul)

• "Dulce bellum inexpertis" (Războiul pare frumos numai celor neştiutori, Erasmus)

• "Maxime peccantes, quia nihil peccare conatur" (Cine nu îndrăzneşte să păcătuiască, comite cel mai mare păcat, Erasmus)

Opera cea mai importantă este "Encomium moriae" sau "Laus Stultitiae" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralităţii clerului şi a curiei catolice, în acelaşi timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creştin care-şi dedică viaţa credinţei. Erasmus înţelege credinţa creştină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva şi mai presus de necesitatea oricărei raţiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor şi învie din morţi prin el însuşi. Pentru aceasta trebuie schimbată formaţia clasică a teologilor şi literaţilor, lipsiţi de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor orginare ale creştinismului, au făcut să fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deşi el a rămas tot timpul un catolic consecvent, cu toată apropierea de poziţiile teoretice reformiste.